Iată cele mai importante tipuri de radiografii dentare:
Radiografia retro-alveolară sau periapicală este o radiografie mică pe care se văd 2, maxim 3 dinți. Obiectivul acestui tip de radiografie este de a vizualiza vârful rădăcinilor unui dinte.
Astfel, medicul stomatolog poate observa atât dintele cât și osul înconjurător pe același film. Radiografia retro-alveolară se poate folosi atât pentru dinții anteriori cât și pentru cei posteriori.
Acest tip de radiografie are rolul de a oferi detalii privind afecțiunile unui anumit dinte sau eventualele tratamente anterioare. Se poate folosi pentru a se stabili dacă este nevoie de un tratament endodontic sau pentru a verifica succesul acestui tratament după efectuarea obturației de canal.
Radiografia “bitewing” sau “în mușcătură” este folosită pentru a observa coroanele dinților posteriori precum și cantitatea de os alveolar de la acest nivel. Atât coroanele dinților superiori cât și a celor inferiori sunt surprinse pe același film.
Radiografia este utilă pentru depistarea cariilor interdentare sau a cariilor secundare care se formează sub obturațiile (plombele) sau lucrările existente.
Totodată, pe radiografiile “bitewing” se poate observa cantitatea de os pierdută din jurul fiecărui dinte. Acest aspect este important pentru stabilirea evoluției bolii parodontale.
Radiografia ocluzală este mai mare și arată întreaga arcadă superioară sau inferioară împreună cu maxilarul superior sau mandibulă.
Radiografiile ocluzale sunt folosite pentru depistarea dinților supranumerari, dinților incluși care nu au erupt încă, fracturi la nivelul oaselor maxilare, fisuri palatine, chisturi sau abcese.
De asemenea, radiografiile ocluzale sunt utile și pentru depistarea unor corpi străini în interiorul oaselor maxilare.
Radiografia panoramică este un film extra-oral pe care se văd toți dinții superiori și inferiori, oasele maxilare, mandibula, precum și articulațiile de prindere a mandibulei (ATM).
Radiografiile panoramice sunt utile în localizarea fracturilor sau a unor formatiuni patologice prezente în interiorul oaselor maxilare. Sunt de asemenea importante deoarece oferă practicianului o vedere de ansamblu a cazului.
Radiografiile panoramice nu sunt ideale pentru depistarea cariilor, a infecțiilor periapicale sau pentru a verifica succesul unui tratament endodontic.
Radiografia de sinus este o incidentă specifică pe care se poate observa poziția și forma sinusurilor maxilare.
Sinusurile maxilare sunt două cavități pline cu aer situate în interiorul maxilarului superior, la nivelul obrajilor, imediat deasupra molarilor și premolarilor.
Radiografiile de sinus sunt folosite pentru a diagnostica afecțiuni patologice la nivelul sinusurilor maxilare (sinuzita, tumori etc) sau pentru a stabili posibilitatea inserării de implanturi dentare la acest nivel.
Teleradiografia de profil oferă o imagine de ansamblu a oaselor viscero și parţial a neurocraniului, ajutând la stabilirea diagnosticului în ortodonție şi chirurgia maxilofacială ortognată (vis-a vis de poziţia relativă a maxilarelor între ele şi faţă de baza craniului), precum şi în alte domenii medicale, ca de exemplu pentru imaginea radiologică a şeii turceşti utilizată în endocrinologie. Imaginea evidenţiază şi evoluţia osificării vertebrelor cervicale, ce permite medicului specialist stablirea evoluţiei pre şi post pubertare a pacientului. Pentru ca teleradiografia să fie de calitate trebuie să mușcati în spate pe măsele fără să existe spaţiu între dinţii laterali şi să ţineţi limba în cerul gurii ca la înghiţit. Teleradiografia reprezintă astăzi metoda obiectivă obligatorie în analiza anumitor forme de anomalii dento-maxilare, deoarece furnizează pe o singură imagine radiografică date importante asupra structurilor cranio-faciale, bazelor maxilare şi dinţilor, în vederea stabilirii unui diagnostic individual şi a unui plan de tratament adecvat cazului clinic.
În practică, sunt realizate trei tipuri de radiografii de craniu, şi anume: teleradiografia de profil, axială şi de faţă. Experienţa a dovedit că teleradiografiile de faţă şi axiale sunt procedee auxiliare complementare teleradiografiei de profil, astfel, ea rămânând un element de bază în cadrul metodelor de investigare radiologică, în practica ortodonțică, domeniu în care este cel mai folosită la ora actuală.
Radiografiile pot fi eliberate atât pe film radiologic cât și în format digital, pe CD sau prin e-mail.